"Nu vreau sa ma trezesc acum…" este primul gand care imi trece uneori prin minte. Nu am nici o idee de ce unele lucruri merg prost uneori, si tot ceea ce stiu este ca daca ma dau jos din pat nu face decat sa imi accentueze starea mohorata de spirit.
Insa nu am de ales si trebuie sa merg la munca, orice ar fi. La un moment dat, am avut posibilitatea sa activez in domeniul vanzarilor, fiind platit destul de bine și avand in fata un viitor promitator.
Totul se potrivea perfect cu tot ceea ce planuisem in avans. Doream sa devin un bun manager la o mare companie din acest domeniu, si ce poate fi mai bine pentru cariera unui tanar decat o scrisoare de recomandare provenind de la o companie de renume care sa garanteze pentru el?
Totul mergea la fix si conform planului. Insa nu a fost doar o problema minora: in timp am ajuns sa urasc viata mea. Prin acestea vreau sa va explic ca am început sa detest aproape orice mic amanunt din viata mea, incepand cu naveta obositoare de peste o ora, Apoi, trebuia sa mai merg mult si pe strazile foarte murdare ducand din centrul orasului spre biroul meu. Si acum imi amintesc rutina deschiderii usii biroului meu si care era foarte grea. Acest lucru era doar inceputul unui adevarat cosmar: multe ore lungi si anevoioase de plictiseala.
La sfarsit ma intorceam in sfarsit acasa, ca o eliberare: eram insa obosit, frustrat si epuizat. Am mai incercat si diferite hobby-uri, insa nu imi ramanea suficienta energie si timp pentru ele. Dupa mai multe luni de lucru, am terminat aceasta etapa. Singurul lucru care m-a facut sa continui a fost faptul ca la un moment dat totul se va termina si ma voi intoarce inapoi la scoala.
Pana la sfarsit, cand acest stagiu ingrozitor s-a terminat, intreaga mea idee asupra lumii s-a transformat complet. Nu-mi pasa cat de multi bani am realizat in aceasta perioada. Nu-mi mai pasa nici de prestigiul locului meu de munca ori numarul joburilor care apar dupa un anumit timp. Am ajuns sa-mi doresc sa-mi placa tot ceea ce fac – si asta e ceea ce conteaza cel mai mult.
