FEMEIE vs. barbat.

Azi am aflat ca nu sunt singura fraiera ce se lasa influientata de trecut,dar ma consolez cu gandul ca cel putin,nu ma afisez ca o muribunda in fata tuturor. WTF?! Ce au barbatii asa special,de ne iau mintile?! Se joaca cu noi,ne arunca de parca am fi marionetele cu ate,cele vechi de la circ…noile si gingasele “Barbie” ne iau locul, si pe deasupra isi joaca rolul atat de bine incat nici macar amintirea noastra nu mai face 2 bani. Sa fim seriosi! Nu barbatii sunt de vina pentru suferinta noastra! Ci noi! Ei ar trebui sa ne manance din palma…sa-nteleaga tot dintr-o singura privire…numai ca nu toate suntem bune dresoare…  Stim foarte bine ca am fost create viclene, inteligenta noastra o depaseste cu mult pe cea masculina, si totusi pachetele alea de muschi ce simt iubirea in calcaie,ne patrund in suflet, fac ravagii si-apoi pleaca! Banal! Fetelor,desteptarea! Eu una,nu mai pot continua asa! Ma dispera gandul ca o sa fiu prizoniera unei iubiri imposibile mult timp de acum incolo, dar, nu e cazul sa fac din asta o tragedie!
Cum cineva mi-a spus de curand : “Femeile sunt precum merele neculese. Cele mai bune sunt in varful pomului. Majoritatea barbatilor nu vor sa se intinda dupa cele bune, fiindca se tem, sa nu cada si sa se raneasca. Prefera, in schimb, merele cazute pe jos, care nu sunt la fel de bune, dar usor de luat. Merele din varful pomului se gandesc ca, este ceva in neregula cu ele, cand, de fapt, sunt extraordinare. Trebuie numai sa astepte, sa apara barbatul potrivit, care sa fie suficient de curajos, sa urce pana in varful pomului…”…asa ca nu trebuie decat sa ii asteptam pe cei care ne merita cu adevarat…nu sa plangem dupa lasii ce se dau batuti inainte de inceperea razboiului!

Special pentru “fanii” mei!

Desi nu sunt perfecta, (nici nu vreau, nici nu pot)…constat ca sunt o “personalitate” atat de importanta,incat unii nu pot trai fara mine,iar altii nu pot trai din cauza mea! :) ) De-a dreptul amuzant!  Frate,lasandu-i la o parte pe cei care ma considera indispensabila si carora le face placere sa se afle in compania mea, voi astia care nu ma puteti inghiti,n-ati vrea sa incercati cu putina lamaie?!  Adica,vreau sa spun ca nu sunt chiar asa gretoasa…iar daca esti vreun/vreo lesinat/a care n-are loc de mine, muta-te! Be my guest! Si asa… putini imi intra in gratie, iar la prima greseala, primesc eject!  E interesant cum pot trece de la o stare la alta, si mai ales cum instantaneu ma enervez si pun pielea de drac pe mine! Razbunarea e cea mai dulce! Si parca e din ce in ce mai dulce cand ai ca adversar un incult, un mitocan, un pierde-vara, intretinut de “mami”, caruia nu ii ajungi cu prajina la nas…si caruia simti nevoia sa ii dai o lectie! Acum daca ati vrea sa ma scuzati, am un manunchi de chei, dar si cateva floricele de desenat pe-o “campie” verdeee ! >:)

Despre frumusete.

Articolul asta a pornit dintr-o prostie…sau nu! Ajunsa acasa,la o ora decenta,schimbata deja in haine comode, ma inchid in dormitor…si ma asez pe marginea patului,privindu-ma cateva minute (nemiscata) in oglinda de pe masuta mea de toaleta,unde stau aliniate produsele mele de infrumusetare… Mi-am zambit…si-am inteles ca starea mea de spirit e aceea care influienteaza gradul meu de frumusete! Nicidecum fardurile… Da! Asta consider eu… Frumusetea nu este altceva, decat oglindirea increderii in sine! Tristetea, inseamna indoiala…teama de nereusita…indiferent de ceea ce ne propunem… Bucuria,e cea care iti insenineaza chipul, iti da o nota fina de gingasie,dar cel mai important, denota optimismul. Increderea in sine…atrage lucurile bune! E doza necesara de ambitie…fara de care n-as fi reusit sa trec prin foc de atatea ori! Am reusit sa zambesc desi circumstantele mi-au facut sufletul sa planga! Am invatat ca oricat de greu mi-ar fi,nu-i un sfarsit de lume…tot raul e spre bine… Asta-i arta de a invinge… Si da,sunt frumoasa cand zambesc…:)

This is for my girls N. & A.!

Pentru ca ne intelegem reciproc, pentru ca ne sfatuim, pentru ca uneori ne certam din nimicuri, pentru ca ne ajutam atunci cand avem cea mai mare nevoie, pentru ca ne raspundem la telefoanele disperate si ne ascultam povestile pline de peripetii ( Cola )…pentru ca suntem acolo cand avem nevoie de un umar pe care sa plangem, pentru ca radem cu o pofta uriasa, pentru ca punem intrebari “prostute”… Pentru ca suntem precum zaharul (N.),sarea (A`q.) si piperul (A.)…pentru ca suntem din ce in ce mai apropiate! Pentru ca fara voi nu m-as fi descurcat in cele mai grele momente ale vietii mele… Pentru ca ma sunati ingrijorate cand dispar din peisaj… Pentru ca imi dati cate un capac sa ma trezesc la realitate si apoi complotati cu mine in orice plan… Pentru asta,va multumesc!  >:D<