Despre frumusete.

Articolul asta a pornit dintr-o prostie…sau nu! Ajunsa acasa,la o ora decenta,schimbata deja in haine comode, ma inchid in dormitor…si ma asez pe marginea patului,privindu-ma cateva minute (nemiscata) in oglinda de pe masuta mea de toaleta,unde stau aliniate produsele mele de infrumusetare… Mi-am zambit…si-am inteles ca starea mea de spirit e aceea care influienteaza gradul meu de frumusete! Nicidecum fardurile… Da! Asta consider eu… Frumusetea nu este altceva, decat oglindirea increderii in sine! Tristetea, inseamna indoiala…teama de nereusita…indiferent de ceea ce ne propunem… Bucuria,e cea care iti insenineaza chipul, iti da o nota fina de gingasie,dar cel mai important, denota optimismul. Increderea in sine…atrage lucurile bune! E doza necesara de ambitie…fara de care n-as fi reusit sa trec prin foc de atatea ori! Am reusit sa zambesc desi circumstantele mi-au facut sufletul sa planga! Am invatat ca oricat de greu mi-ar fi,nu-i un sfarsit de lume…tot raul e spre bine… Asta-i arta de a invinge… Si da,sunt frumoasa cand zambesc…:)