Cum utilizam astrologia si hartile astrale

O harta astrologica nu va spune niciodata,  prin ea insasi,  daca intregul caracterizeaza un om,  un caine,  un germene de grau sau o idee.  Daca se cunoaste faptul ca harta trebuie sa se refere la o entitate a speciei homo sapiens si,  mat mult,  la o anumita rasa din cadrul speciei (alba,  galbena,  neagra,  rosie),  atunci se poate obtine o buna cunoastere bazata pe deductie,  cu privire la variatia individuala a tipului pe care harta il reprezinta; nimic mai mult. 

Acesta este unul din motivele pentru care am comparat astrologia cu matematica pura; pentru ca matematica nu da nici o informatie despre ceea ce inseamna continutul ecuatillor sale.  Mai intai trebuie sa ai cunoastere perceptiva,  apoi poti folosi matematica pentru a da o noua calitate acelei cunoasteri. 
Adica,  pentru a folosi in mod inteligent astrologia,  trebuie mai intai sa stii ce fel de intreg simbolizeaza harta.  Este o fiinta umana? Este un barbat sau o femeie? Cunoscand aceste lucruri,  astrologia poate fi folosita pentru a adauga o noua calitate acelei cunoasteri.  Aceasta calitate este aproape exclusiv dependenta de valori ce se refera la esenta timpului un factor aproape necunoscut al stiintei
Astrologia este inradacinata in misterul timpului.  Sa reafirmam paralelismul pe care l-am facut intre logica si astrologie.  Logica este metoda de testare a puritalti principiului cauzal din orice concept.  Principiul cauzal,  la randul sau,  este temelia teoriei mecaniciste care se refera,  dupa cum am vazut mai sus,  la un punct de vedere exterior,  din care universul apare ca o grupare de elemente asociate cauzal intr-o maniera abstracta,  numita acum spatiu-tirnp sau contirmum.  Intr-o astfel de teorie,  esenta spatiului absoarbe aproape complet realitatea timpului,  care devine pur si simplu a patra dimensiune a spatiului.

Asa dupa cum Bergson a subliniat in marea sa lucrare Evolutia creatoare,  timpul stiintei este pur matematic si nu are valoare vitala intrinseca.  Apoi el a incercat sa abordeze realitatea timpului,  pe care a exprimat-o prin termenul de „durata".