Despre noi cei vechi

Hai sa vorbim despre noi.

Nu despre noi cei care suntem acum,

ci despre noi cei care am fost.Odata. In mintea mea.

Lasa-ma sa-ti soptesc sunetul marii in urechea dreapta.

Lasa-ma sa-ti spun ce crede ploaia despre noi.

Lasa-ma sa te privesc si sa tac. Cuvintele vor fi

priviri ce miros a infinit.

Hai sa mai dansam o data pe muzica aia pe care

doar noi o intelegeam.  Spune-le florilor sa cante in La minor.

Daca te rog, ma lasi sa ma prefac un timp ca ma inec in

stransoarea  ta desavarsita, plina de candoare? Ma lasi

sa ma inec, din nou, in imbratisari?

Eu cand ma gandesc la noi devin o pasare si incep sa

inot prin amintiri.

Hai sa ne plimbam pe langa lacul ala, sa stam pe banca

aia, sa bem suc din ala, sa ne uitam incolo si sa o luam

de la capat cand ne impiedicam de ceilalti ,,noi”.

Iti vine sa crezi cum timpul ne-a schimbat pe amandoi?

De fapt, doar pe tine, iar tu, probabil involuntar, m-ai

schimbat pe mine. E randul meu, nu-i asa?

Cred ca-mi voi schimba culoarea parului si pisica.

Hai sa uitam ca ne-am cunoscut, sa uitam perioada

de tranzitie cu aroma de timiditate tipic adolescentina,

sa uitam discutiile dintre noi doi si miezul noptii, sa uitam

felul in care mainile noastre se atingeau neintentionat, fragil.

Glumesc, cum ai putea uita ceva ce te-a facut pentru cateva

clipe sa simti cum fiecare parte din corpul tau vrea sa

fuga, sa se prinda de o stea si sa coboare doar cand aceasta cade?

Hai sa ne imaginam cum ar arata o poza in care tu cel nou

m-ai tine pe mine cea veche in brate. Sau mai bine, o poza

in care eu cea noua te-as saruta pe tine cel vechi. Multe vise si visuri.

Am avut demult un vis cu noi, de fapt erau doar niste flori care

aveau sufletele noastre. Acum am milioane de visuri, dar uneori

si vise. Si nu, acum nu mai suntem flori, suntem doi fluturi 

care se tot cauta, stiu ca au nevoie unul de altul, dar nu se gasesc.

Hai sa fim sinceri cu noi cei vechi si sa recunoastem ca macar o

singura data ni s-a facut dor amandurora. Spune-o si tu, eu o stiu deja.

Cand ti-e dor de o persoana pe care ai cunoscut-o si care te-a facut

sa ai un zambet sincer in suflet, atunci ti-e dor si de persoana care

erai atunci. Acestia suntem noi cei vechi, doi straini care au reusit

sa vorbeasca si sa se cunoasca doar prin zambete naturale.

Hai sa vorbim cu noi cei vechi si sa le spunem ca ne este dor de ei.