Maestrul si Margareta

Nu sunt un mare fan al literaturii insa se pare ca atunci cand citesc o fac cu mare ravna. Mama imi spunea de multe ori ca inca din clasele primare cand am invatat sa citesc ma ascundeam seara sub patura cu o lanterna in mana, exact ca in filmele cu copii rebeli, si citeam. Dar ghiciti ce!? Bine ca nu… Eu citeam reviste cu mormnite si legende egiptene care il aveau ca erou principal pe Tutankamon. Sunt fascinat de mistere, am fost si cred ca voi fi mereu. In plus imi mai plac si pestii iar muntele este in continuare pasiunea mea de top chiar daca mi-e frica de inaltimi de mor. Si spun asa pentru ca se pare ca cea mai placuta carte de mine si citita ever, ever, este desigur una despre munti. Dar sa nu ne inselam, ca mi-a placut foarte mult si recent citita Maestrul si Margareta.

Asadar, cartea rusnacului e deopotriva de magnifica. Nu numai ca incepe prin a te amuza insa din primele pagini parca iti capteaza atentia. In capitolul unu afli despre un strain straniu, care oricat ar fi de ciudat parca iti catiga simpatia. Desigur nu vreau sa divulg misterele cartii inca, ca e prea pacat pentru cei ce urmeaza sa o citeasca. Spun numai atat: peripetiile motanului sunt geniale, te fac sa razi sa te revolti si multe altele, Maestrul si Margareta sunt irelevanti chiar daca sunt protagonisti, ei apar abia si abia pe la jumatatea romanului, pana acolo aflam povesti incredibile. Cartea ne poarta cumva pe mitul lui Faust insa si pe culmile fantamelor cu care Mircea Eliade ne-a invatat in nuvelele sale fantastice. Sincer, firul de poveste este tare alambicat, rastalmacit, in toate felurile, teuimesti si te duce cu gandul in toate colturile universului iar daca te prinde, desi e imposibil sa nu te prinda povestea, o citesti pe nerasuflate in doua zile, maxim trei.

 Maestrul si Margareta arata nimic altceva decat legatura dintre sacru si profan, puterea oamenilor de a se schimba atat in bine cat si in rau, dorinta umana de avutie, evidentiind defecte dar si calitati umane adanc ascunse in orice om. In plus ne arata si nivelul de sacrificiu la care iubirea poate sa fie supusa. Eh, asa o carte cu de toate clar ca nu ne face decat sa visam la pesteri pline cu diamante!