Cu totii suntem oameni, si avem o viata care nu e lipsita de griji. Incercarile, fie ele mai blande sau mai dure, au menirea de a ne intari, de a ne da putere.
Labirintul vietii este intins, nesfarsit, cu atat de multe curbe si infundaturi.Ne ia o viata intreaga sa gasim iesirea, iar unii dintre noi nu o gasesc niciodata. Acestia sunt oamenii care s-au nascut nefericiti si care, din pacate, vor trai asa toata viata, colindand labirintul vietii lor, trecand continuu prin aceleasi curbe, aceleasi infundaturi si aceleasi suferinte si tristeti. Si totusi, in cele din urma, reusim sa gasim calea spre fericire, spre bucurii, pana cand un alt labirint, poate mai mare si mai dichisit, cu mai multe piedici pentru noi, ne va intampina din nou. Iar, din fericire, atunci cand vom reusi sa iesim din labirintele care ne asteapta, nu vom mai simti acel perete gros ce desparte tristetile de bucurii.
Nu vom mai simti transpiratia rece curgand pe degetele monotone in timp ce incercam sa-l spargem sau strigam dupa ajutor, dar el nu se clinteste si nimeni nu ne aude, de parca ar fi construit din stanca, sau de parca am fi in mijlocul pustiului. Insa nu ne pierdem nadejdea, ci inchidem ochii, dar ii deschidem repede pentru ca o fereastra ni se infatiseaza , avand mai multe randuri de geamuri, noi facand tot posibilul sa o deschidem, sa reusim sa admiram peisajul lumii fericite de dincolo de ea. Incercam, din rasputeri, cu toate mijloacele pe care le avem la dispozitie, iar ea, incapatanata, nu vrea de fel. Atunci ne simtim singuri, pierduti, simtim tremuratul cum ne zguduie oasele si incepem sa meditam, sa visam, sa ne gandim… Si, deodata, fereastra cea mare e deschisa, iar noi, cu zambetul pe fata, simtim dulcea adiere a vantului, soarele cum ne incalzeste trupul si sufletul si ne incarca cu energie pozitiva. Si ne dorim multe in acele clipe…sa nu ne trezim ca dupa un vis, fara soare, fara lumina, fara caldura, din nou in intunericul bezna, unde nimeni nu ne poate vedea, nu ne poate auzi si suntem departe de toti, ne dorim ca aceste clipe sa nu se termine niciodata, iar noi sa fim vesnic fericiti.
Dorintele sunt lucrurile sau faptele pe care noi ni le dorim, iar ele se pot indeplini sau nu. Daca staruim si daca ne dorim cu adevarat, ele nu au cum sa nu se indeplineasca, sa nu aduca pe chipul nostru macar o picatura de fericire si de speranta. Asa ca, putem avea incredere in proverbul ,,speranta moare ultima”. Asadar, sa nu ne facem griji caci daca ne dorim cu adevarat putem trece de labirintul fiorilor, de peretele stancos si de fereastra buclucasa. De asemenea, daca trecem de cele trei ,,obstacole” suntem liberi poate chiar in patul nostru, in timp ce visam, sau poate chiar acasa, in timp ce meditam, pentru ca sa fi liber nu inseamna intotdeauna sa poti pleca, ci sa poti ramane.
In concluzie, trebuie sa fim convinsi ca o oaza de lumina ni se va arata si noua, iar cu ajutorul acesteia vom gasi fericirea, bucuria si linistea sufleteasca de care avem nevoie.
