Prima femeie adevarata din viata mea, Narcisa, fusese extrem de intelegatoare, impartindu-si viata intre mine si sotul ei, cu o determinare, pe care numai femeile o pot avea. Totul incepuse de la un simplu sarut . Nu voia neaparat sex (cum am inteles repede), nu sexul ii lipsea, ci tandretea, nevoia de a fi adulata, mingiiata, dorita altfel de cum o doreau altii (fiindca umbla si cu altii!), lasindu-ma s-o explorez in amanuntime, fara nici un fel de interdictii, daruindu-mi-se, total.
Mi se aseza in brate ca un copil (cind ramineam singuri), imi raspundea la toate saruturile pasionale, umede si prelungi, care-i provocau orgasme in valuri, in cascade (cum avea sa descopar tot pipaind-o prin cele mai intime locuri si cum recunostea, de fapt, singura), creindu-mi in subconstient o inexplicabila senzatie de barbatie. In mintea mea insa persista dorinta de a o avea cu adevarat, fizic ( ea stia asta, dar nu forta lucrurile), lasa totul la latitudinea mea, savurind supusa atit cit ii ofeream, asteptind sa decid cind si cum.
- As vrea sa fii numai a mea! ii spun intr-o zi. Gindul ca dormi in fiecare nopte alaturi de altcineva ma omoara!
- Sint gata s-o fac oricind, imi raspunde simplu, deschis, dar nu stiu ce-mi oferi tu in loc! Ma iei de sotie, imi poti oferi ce-mi ofera el?
- Sincer sa fiu, nu m-am gindit la toate acestea, zic, credeam ca-i mult mai simplu!
- Nu, continua ea, intristindu-se brusc, nu-i simplu deloc! Lasa mai bine lucrurile asa cum sint, gasim noi o rezolvare!
O sarut imbufnat.
- Bine, ii soptesc la ureche, dar azi, cind vrei tu, doresc sa te am!
Vede patura intinsa de mine pe jos.
- Eu vreau oricind! Chiar si acum! zice, lasindu-se in voia mea.
Totul decurge in forta, precipitat, locul ales, un hol intre doua birouri, se dovedeste prea strimt, obligindu-ne sa improvizam, sa terminam repede. Ultima imaginie a ei, ridicindu-se in genunchi, zimbind si indreptindu-se catre baie, ma urmareste si astazi, negasind nicio explicatie la ruptura survenita intre noi chiar de atunci.
