Sint zile cind pierd autobuzul, cind pierd un contract, cind totul imi iese pe dos, incit imi vine sa-mi iau cimpii.Astazi este una dintre zilele acelea si imi blestem zilele. Sint pe punctul sa pierd o intilnire de afaceri extrem de importanta, care mi-ar fi adus consacrarea. Facusem o pana blestemata in drum. Pina sa schimb cauciucul, sa string sculele, trecuse timpul stabilit cu partenerul meu, care era punctual, ca un ceas, si care nu accepta scuze, considerind intirzierea ca un afront, ca o lipsa de respect. Stiind ca totul este pierdut, m-am oprit la primul bar sa beau o cafea, dar, spre mirarea mea, o vad pe Ioana, logodnica mea, la o masa, mai dosnica, cu un barbat, care o saruta. Surprinsa, la ridul ei, veni la mine sa-mi explice situatia, destul de clara, de altfel.
- Tu nu iesi niciodata cu sefa la un coktail?
- Ba da, ii raspund pe picior de plecare. Diferenta e ca eu n-o sarut niciodata!
