Este vorba pe care o tot zicea bunicul - Dumnezeu sa-l ierte (cum e vorba la romani cand pomenesti de morti). Cand ma aflu intr-un impas emotional, financiar sau mai stiu eu de care, ma tot intreb si eu :”ce ne facem noi taica?”
Poi ce sa ne facem? luptam in continuare si mergem inainte cu tupeu. De ce imi tot vine vorba asta in cap cand sunt intr-un impas? pentru ca n primul rand e simpatica si din start ma face sa mai zambesc sa uit de necazuri, pentru ca este a lui bunicu si pentru ca implica un dialog cu mine si eu.
Dar cum nici bunicul saracul nu gasea rezolvari in urma adresarii intrebarii propriei sale persoane, nici eu nu gasesc, desi ma straduiesc mai mult. Ma tot gandesc insa, mai ales acum, cand ma zbat intre dileme, ce ma fac eu cu jobul meu pe care il urasc din tot sufletul insa de la care un banut tot mai iau? Ce ma fac cu lipsa de timp din ultimul timp? ce ma fac cu lipsa de bani din ultimele buzunare cautate si mai rau - ce ma fac cu vremea asta deprimanta?
De-am putea crea cu mintea tot ce e in jurul nostru probabil ca am reusi sa fim mai fericiti. Dar ce ne facem noi taica cu atatea pe cap si cu putine in buzunar? Asta e intr-adevar o problema de gandit. Eu ma gandesc doar zilele astea daca sa imi dau sau nu demisia ca prea mi-a mancat viata , timpul si sufletul…
Dar si cum mai am apoi sansa de a ma angaja si cu ce mai platesc darile catre stat si multe altele. E greu cand le pui in balanta dar si mai greu e cand vezi unde cantareste balanta. Iar daca partea in care cantareste e negativa… zau ca te apuca depresia.
