In incercarea de a gasi o explicatie cat mai clara pentru aparitia viselor, cercetatori din intreaga lume au creat chiar si grupuri de studiu pe astfel de probleme. Dincolo de alte subiecte de interes discutate in aceste grupuri, s-a ajuns la concluzia ca participantii la aceste grupuri de studiu care au oarecare dizabilitati – fie nu vorbesc, fie nu aud, fie nu pot merge – au vise in care pot face fara niciun fel de problema si foarte natural lucruri care in viata reala le sunt imposibil de facut.
De pilda, o persoana cu handicap locomotor, care se afla de ani buni in scaun cu rotile poate visa ca incearca, si chiar reuseste, sa escaladeze un munte sau poate visa ca alearga, la fel cum o persoana surdo-muta se poate visa cantand pe o scena, in fata unei audiente. Ca urmare a experientelor relatate de persoane cu dizabiltati din cadrul grupurilor de studiu, s-au creat chiar grupuri separate, pentru persoane cu dizabilitati. Rezultatele unui astfel de studio, avand ca subiecti 14 persoane cu dizabilitati din nastere au fost publicate in revista Consciousness and Cognition, conform careia peste 80% dintre subiectii care si-au notat visele in jurnalele oferite la inceputul studiului nu pomeneau de nicio dizabilitate in timpul viselor, multi dintre ei putand sa cante, sa vorbeasca, sa alerge sau sa danseze, lucruri pe care niciunul dintre cei inclusi in studiu nu le facusera vreodata in viata. Cercetatorii care au lucrat la acest studiu sustin ca mintea umana are capacitatea genetica de a genera experiente din viata obisnuita, inclusiv cele legate de mers, de simturi, etc, si tot ei sustin ca visele de normalitate ale oamenilor cu dizabilitati – fie ca vorbim despre persoane cu handicapuri locomotorii, paralizii, sau despre persoane care nu pot auzi sau nu pot vorbi – ating aceste zone ale creierului.
Despre interpretarea acestor vise, insa, se va ocupa, insa, cel mai bine, un dictionar de vise, care ar sti sa gaseasca un talc ascuns al celor ce le visam.
