M-am gandit de multe ori la oameni, la caracterele lor dar in primul rand la al meu. Sunt o persoana foarte severa cu mine si imi analizez fiecare reactie in fiecare minut insa asta o fac si cu cei din jur. Sunt un om al detaliului si imi place sa despic firul in patru, retin de cele mai multe ori exact amanuntele pe care nimeni nu se chinuie sa le retina, ori pe care multi nici macar nu le aud. Iar apoi iau toate detaliile astea si le pun asa intr-o balanta sau mai bine zis le pun intr-o cutie imaginara in care fac eu o analiza si mai severa decat cea fata in fata. Fiecare detaliu mi se pare semnificativ si fiecare cuvant spus mi se pare ca are o sustanta ascunsa, un substrat, ceva simbolic, oricat de mult ne-am chinui sa spunem ca nu este deloc asa. Eu cred ca desi vrem sa zicem anumite lucruri sau chiar le zicem de fapt nu facem decat sa ne mintim, faptele si ceea ce se intelege ne dau la urma de gol.
Insa daca exista ceva ce nu apreciez la un om atunci acestea sunt:
Insa daca exista ceva ce nu apreciez la un om atunci acestea sunt:
- minciuna - urasc oamenii care mint. nu-mi plac nici macar minciunile din simpatie, chestiile alea de complezenta care te fac sa te pui bine cu cineva. Ceva de genu “ce bine iti sta in rochia asta”, cand de fapt in gandul meu e ceva de genul “Doamne ce grasa te face sa pari, ai iesit de la circ sau vrei sa imprezionezi vreun dresor?”
- orgoliul - cred ca oamenii care nu sunt in stare sa isi vada de lungul nasului si sa fie putin modesti si plece capul atunci cand gresesc sunt mai ipocriti decat hienele care mananca aluminiu si se inseala singure ca mananca de fapt carne. Orgoliul e mai mare tampenie umana, mai ales la cei care stiu clar ca ceva nu e bine, dar ca sa nu se faca de ras sustin contrariul
- invidia - nu inteleg de ce unii oameni sunt gelosi sau invidiosi. eu daca stiu ca un lucru e al meu nu-mi pasa ca altul are ceva mai bun sau daca stiu clar ca o persoana ma iubeste nu are rost sa fiu geloasa ca acorda atentie si altora
- rautatea - nu stiu altii cum sunt dar eu sincer daca trece o zi si nu am facut macar o fapta buna sau macar sa zambesc cuiva ma simt ca naiba. Desigur trebuie sa existe un echilibru intre toate. Adica mai am si momente rele cand ma razbun (atentie!) numai pe cine trebuie dar si cand incerc sa compensez o atitudine agresiva
- barfa - nu inteleg nici in ruptul capului de ce oamenii simt nevoia sa barfeacsa si sa spuna ei tot ce aud in cartier. Dar nu o fac numai asa de dragul de a o face ci o fac intr-un stil tare malitios. Mi-e mila de genul de oameni care nu au altceva de facut decat sa isi umple viata cu viata altora.
Lucrurile pe care le apreciez cel mai mult la oameni sunt poate exact opusul celor mai sus mentionate insa as mai adauga si modestia. Cred ca modestia este un lucrur mare. E cea mai de pret calitate umana si cel mai mare cufar de averi. Atunci cand esti modest vei cuceri teritorii intregi si oamenii te vor aprecia si te vor iubi.
Mai apreciez la oameni si taria de caracter si puterea interioara, persuasiunea, capacitatea de merge mai departe, de a razbi la greu. Dar cred ca cel mai mult apreciez dorinta de a ajuta fara bariere, de a face bine celor din jur si de a oferi oricat, caci la urma urmei esti ceea ce dai si nu ceea ce ai.
Lucrurl cel mai de pret al oamenilor este insa modestia, atunci cand esti modest, cand stii ca ceea ce ai e pentru ca ai muncit insa stii sa muncesti in continuare fara sa ai orgoliu sau sa te simti injosit, atunci esti un om de apreciat. Iar aici pot sa zic ca apreciez foarte mult oamenii au o functie de conducere insa lucreaza cot la cot cu angajatii.
