Exista tendinta ca parintele sa ofere totul copilului sau, sa-si investeasca toate resursele de care dispune „pentru a-i fi bine" acestuia. in unele cazuri, in special cand parintii au fost frustrati in copilarie de diferite bunuri materiale sau nu au beneficiat de suficienta atentie, dragoste si / sau ingrijire, pentru a compensa lipsurile avute se intampla ca, din exces de zel, sa ofere prea mult. Ca urmare a acestei atitudini parentale, copiii devin rasfatati, ceea ce reprezinta o problema serioasa (uneori neasteptat de grava), atat pentru cadrele didactice cat si pentru societate in general (fara a fi scutiti de urmari nici chiar propriii parinti). Trei aspecte merita luate in discutie: - in primul rand copilul, obisnuit sa i se ofere mult, va avea pretentia sa primeasca din ce in ce mai mult, pana cand parintii nu vor mai putea sa raspunda solicitarilor sale. El nu va intelege situatia si-i va acuza de rea-vointa, iar, ulterior, e usor de imaginat ce se poate intampla; - in al doilea rand, trebuie mentionat faptul ca, in momentul in care copilul sesizeaza slabiciunea parintilor pentru el, va incepe „santajul sentimental" la care ii va supune pana la epuizare.
Va profita tot timpul de ei, iar chiar si atunci cand va deveni adult si va trebui sa aiba o responsabilitate, el se va comporta in continuareca un om imatur, presupunand ca intotdeauna parintii vor fi alaturi de el cand va avea nevoie de ajutor; - in al treilea rand, precizam ca parintii nu trebuie, neaparat, sa aiba o situatie materiala foarte buna pentru a-si rasfata copiii. Din putinul pe care il au, o mare parte ii revine odraslei lor. Aceasta, insa, rareori va aprecia eforturile facute de parinti, iar cand ei vor astepta din partea copilului anumite gesturi, atitudini prin care sa-si manifeste recunostinta, vor fi surprinsi (neplacut) vazand ca acesta nu le onoreaza asteptarile....
