Începe, începe…se aude vuind din casele ce tropăie copiii. Uneori vocile sunt pline de bucurie, iar alteori deznădejdea este cea care cuprinde atmosfera. Dar faptul iminent este ca începe, începe şcoala. Cu forfotă şi agitaţie multă, librăriile vuiesc ca un viespar, iar standurile cu rechizite din supermarket-uri sunt pustiite.
Privind şcoala din prisma absolventului, totul este nostalgie, este o operă de mult scrisă şi pusă deoparte pe un raft prăfuit din biblioteca vieţii mele. De multe ori, auzind zarva dinaintea începerii şcolii, mai visez cu ochii deschişi la zilele când cartea încă se scria. Năzbâtii nenumărate şi peripeţii neştiute de părinţii mei se derulează în faţa ochilor. Toate acestea dintr-o lume de mult apusa. Studiind mai amănunţit această etapă a vieţii mele, îmi aduc aminte că, de multe ori, gândul începerii unei noi zile de şcoală nu era o experienţă tocmai plăcută. Adesea, locul care te scapă de prostia inocenţei şi te îmbracă în haina înţelepciunii, nu era privit tocmai cu ochi buni. Privind totul prin prisma copilăriei elevului, ce scria pe paginile cărţii prăfuită în prezent, groaza îmi inunda fiinţa: mâine va începe iar o nouă zi în care va trebui să mă trezesc înaintea cocoşilor. În multe dimineţi plecam de acasă cu speranţa că şcoala nu va mai fi în locul unde o lăsasem cu o zi în urma. Însa totul se dovedea a fi doar o iluzie. În fiecare zi era acolo, aşteptându-mă să-mi mai şoptească puţin din înţelepciunea ei.
Vremuri de mult apuse pentru unii, dar care încă se mai scriu pentru alţii. Cert este ca un vuiet îţi aminteşte de clipa când şi tu făceai parte din vuietul care le amintea altora de copilărie.
Privind şcoala din prisma absolventului, totul este nostalgie, este o operă de mult scrisă şi pusă deoparte pe un raft prăfuit din biblioteca vieţii mele. De multe ori, auzind zarva dinaintea începerii şcolii, mai visez cu ochii deschişi la zilele când cartea încă se scria. Năzbâtii nenumărate şi peripeţii neştiute de părinţii mei se derulează în faţa ochilor. Toate acestea dintr-o lume de mult apusa. Studiind mai amănunţit această etapă a vieţii mele, îmi aduc aminte că, de multe ori, gândul începerii unei noi zile de şcoală nu era o experienţă tocmai plăcută. Adesea, locul care te scapă de prostia inocenţei şi te îmbracă în haina înţelepciunii, nu era privit tocmai cu ochi buni. Privind totul prin prisma copilăriei elevului, ce scria pe paginile cărţii prăfuită în prezent, groaza îmi inunda fiinţa: mâine va începe iar o nouă zi în care va trebui să mă trezesc înaintea cocoşilor. În multe dimineţi plecam de acasă cu speranţa că şcoala nu va mai fi în locul unde o lăsasem cu o zi în urma. Însa totul se dovedea a fi doar o iluzie. În fiecare zi era acolo, aşteptându-mă să-mi mai şoptească puţin din înţelepciunea ei.
Vremuri de mult apuse pentru unii, dar care încă se mai scriu pentru alţii. Cert este ca un vuiet îţi aminteşte de clipa când şi tu făceai parte din vuietul care le amintea altora de copilărie.
