Articolul asta a pornit dintr-o prostie…sau nu! Ajunsa acasa,la o ora
decenta,schimbata deja in haine comode, ma inchid in dormitor…si ma asez
pe marginea patului,privindu-ma cateva minute (nemiscata) in oglinda de
pe masuta mea de toaleta,unde stau aliniate produsele mele de
infrumusetare… Mi-am zambit…si-am inteles ca starea mea de spirit e
aceea care influienteaza gradul meu de frumusete! Nicidecum fardurile…
Da! Asta consider eu… Frumusetea nu este altceva, decat oglindirea
increderii in sine! Tristetea, inseamna indoiala…teama de
nereusita…indiferent de ceea ce ne propunem… Bucuria,e cea care iti
insenineaza chipul, iti da o nota fina de gingasie,dar cel mai
important, denota optimismul. Increderea in sine…atrage lucurile bune! E
doza necesara de ambitie…fara de care n-as fi reusit sa trec prin foc
de atatea ori! Am reusit sa zambesc desi circumstantele mi-au facut
sufletul sa planga! Am invatat ca oricat de greu mi-ar fi,nu-i un
sfarsit de lume…tot raul e spre bine… Asta-i arta de a invinge… Si
da,sunt frumoasa cand zambesc…:)
